Sir William Ewart Gladstone, de patru ori prim-ministru al Marii Britanie, este celebru pentru afirmaţia lui în limba engleză în Parlamentul European, “Atâta timp cât există acest Coran, Europa nu va fi capabilă să cucerească Orientul Islamic. Astăzi la BBC se recită din Coran. Cred că ei nu mai sunt la fel de paranoici ca atunci când colonizau ţările musulmane
Sau ei s-au schimbat, deoarece şi-au dat seama că nu trebuie să elimine “fizic”
Coranul din mâinile musulmanilor, dar în schimb Coranul trebuie eliminat psihologic din mintea şi inima musulmanilor?
Să zicem, teoretic, au reuşit să facă acest lucru în timpul colonialismului, Toate acestea
în timp ce noi credeam că suntem buni musulmani citind Coranul, când de fapt noi eram departe de indrumarea lui Allah. Deci, cum pot maximiza posibilităţile mele de a câştiga hidayah? Cum poate fi Coranul arma mea secretă pentru a devein stăpân al lumii? Conform părerii şeihului Al-Qaradawi, există, probabil, două moduri:

(1) compară modul în care Coranul acordă prioritate temei ,, mie însumi”, eu.

(2) compară modul în care Sahabah / Companionii profetului RAA (cei care sunt confirmaţi ca destinatari ai hidayah) au interacţionat cu Coranul cu modul în care “eu-l” – ,,sinele” lor interacţiona cu Coranul.

Coran vs viată personală

Qur’an-ul atinge chestiuni precum taharah / puritate ,de exemplu a apei ,najasah / impuritate , wudu ‘/ baie, tayammum, ghusl / baie, numai în unu sau două versete (Qur’an, 5: 6).

Eu: Eu, pe de altă parte, sunt atat de obsedat despre învăţarea şi practicarea în detaliu despre sah- valabilitate printre musulmani a taharah / valabilitate vs Batal /anulare, wajib (obligatoriu) vs mandub / opţional), makruh (nedorit) faţă de haram / interzise), najasah (impuritate) vs taharah /puritate, etc şi chiar mă implic în certuri inutile despre ea printre musulmani

Qur’an: Se vorbeşte despre jihad în numeroase versete. De fapt un număr de capitole din Coran au drept teme jihad-ul de exemplu, Al-Anfal, Al-Tawbah, Al-Ahzab, Al-Qital,al-Fath, Al-Saf, Al-Hashr, Al-Hadid, Al-Adiyat “, şi Al-Nasr. Şi care nu includ descrieri despre jihad în capitolele lungi precum al-Baqarah, Aal `Imran, and al-Nisaa’!

Este ca şi cum uitam episoade după episoade din filme de război (sau filme despre grupări şi luptele de eliberare naţionale), cu o mulţime de lecţii “psihologice”.

Eu: Nu m-am luptat de dragul Islamului în ceea ce priveşte da`wah (propagandă islamică) şi tarbiyyah (educaţie islamică), mai mult decât aş fi implicat într-un război pentru apărarea Islamului. Oamenii sunt confuzi cu privire la Islam, şi duşmanii îi fac pe oameni să gândească şi mai confuz despre Islam. Dar, eu sunt mai preocupat de taharah şi najasah care se presupune a fi o problemă foarte simplă.

Reflecţie psihologică: Nimic în neregulă cu ceea ce facem acum cu taharah, eu sunt sigur că – dintr-o microperspectivă (bine, bine, eu ar trebui să reduc obesesia mea cu taharah şi du-te cu privirea la următorul subiect din `ibadah şi alte subiecte cu privire la familie / munakahat, societatea / mu `amalah, şi statele / jinayah). Ce este in neregula este: ceea ce fac nu la momentul jihadului – din perspectiva macro-. Oh, nu! Poate că eu mă lipsesc de alte hidayah-îndrumări mult mai importante!

Qur’an: El ne spune despre nasterea miraculoasa a lui Isa (Isus) AS, naşterile destul de neobişnuite ale lui Yahya (Ioan) AS, plus naşterea Maryam-ei (Maria) AS. Surprinzător, acesta nu povesteşte niciodata despre naşterea Profetului Muhammad SAW! Asta e ciudat, nu? Uită ziua de nastere a iubitului nostru profet. Probabil, motivul este -poveştile celor trei naşteri “aqidah – despre qudrah (puterea lui Allah),” ILM (cunoaştere), şi iradah (voinţă)- despre care unii musulmani (pe atunci, şi chiar şi acum) sunt inca confuzi.
Eu: Imi place mult celebrarea Mawlid al-Rasul (naşterea profetului Mahomed SAW). Există, desigur o procesiune de masă în plină stradă unde oamenii scandează salawat (binecuvântări pentru Profetul Muhammad) şi care poartă bannere. Uneori, există discursuri religioase despre naşterea Profetului Muhammad SAW (şi unii vorbitori ne vor spune despre naşterea miraculoasă a profetului Muhammad SAW (şi unii vorbitori ne vor spune despre evenimente miraculoase care au avut loc în timpul naşterii Profetului Muhammed SAW – care nu au nimic de a face cu “probleme de credinţă- aqidah cu excepţia că ne fac să ne simţim bine şi sper că aceste poveşti sunt Sahih / valabile) Uneori există divertisment Islamic, dar un lucru este mereu acolo … mâncarea, slăvitele produse alimentare..!

Reflecţie psihologică : Sunt sigur că nu e nimic in neregula cu “amintirea” zilei de naştere a Profetului Muhammed. Ştiu că unele grupuri au etichetat ca bid `ah- invenţie celebrarea acesteia. Dar, atâta timp cât eu nu cred că este un Sunnah, atâta timp cât nu cred că este un ibadah “, atâta timp cât o tratez ca pe un eveniment social / mu’amalah”, şi atâta timp cât eu nu ” Nu mă înfurii” pe cei care o etichetează ca bid `ah, cred că este bine, nu? Problema este: m-am gândit vreodată la naşterea lui Isa, Yahya, şi Maryam, modul în care aceasta afectează Imanul-credinţa mea faţă de Allah, modul în care aceasta afectează înţelegerea mea a creştinismului, cum afectează ea prezentarea islamului în faţa creştinilor (cum ar fi ceea ce Jafar ibn Abi Talib a făcut cu Negus, rege al Abisiniei), şi modul în care aceasta afectează comportamentele mele, atunci când Allah îmi arată nişte semne (în Coran / Sunnah şi evenimente naturale), că ,credinţa mea / practica este greşită? Am neglijat unele mesaje de îndrumare – hidayah in Coran? Din nou?
Qur’an: Imi place sa citesc poveşti. Şi Coranul este plin de poveşti despre diferite evenimente care au loc în timpul Profetul Muhammad. Care sunt evenimentele, m-ai întrebat? Bătălia de la Badr (în Surah Al-Anfal), bătălia de la Uhud (în Surah Ali Imran “), războiul tranşeii Khandaq & Bani qurayzahii descries în Surah Al-Ahzab , războiul cu Bani Nadr (în Surah al-Haşr), Tratatul de la Hudaybiyyah (în Surah al-Fath), şi bătălia din Tabuk & Hunayn (în Surah al-Tawbah), pentru a numi câteva. Hei, nu observaţi că toate temele din aceste povestiri sunt despre război şi sunt legate de război?
Eu: Mi-ar place să particip la ceremonii care comemorează evenimentele din timpul Profetului Muhammad timp SAW. Lasă-mă să văd … Mawlid al-Rasul (naşterea profetului Muhammed s.a.w, care, apropo, nu este menţionat în Coran), Israa (care este menţionat în mod direct într-un verset în Surah Al-Isra ‘), şi Mi`Raj (care este menţionat indirect, în câteva versete din Surah al-Najm. Eu nu sărbătoresc cu adevărat alte evenimente menţionate în Coran, şi nici nu îmi amintesc lunile în care au avut loc, oricât de mult aş citi / reciti poveştile anual.

Reflecţie psihologică: Stiu, stiu … nu am făcut dreptate Coranului. Eu aş fi fost mult mai preocupat de poveştile de război din timpul Profetului ghazawat. Şi ştiu că companionii Profetului RAA nu au sărbătorit niciodată celebra Mawlid al-Rasul si Isra şi Miraj”. În schimb, lor le plăcea să spună poveşti despre experienţele lor în războaie pentru copiii lor, şi urmaşilor din cauza valorilor inspirate din aspectele practice precum, Amal da `wah, tarbiyyah, şi jihad-ului (e la fel ca vizionarea de filme de război, nu?). Şi ei sunt cele mai bune generaţie care au primit hidayah. Cred că e timpul să recitesc diverse cărţi despre sirah nabawiyyah (biografia profetului Muhammed).

Qur’an: Am observat că există atât de multe capitole şi versete din Coran care vorbesc despre Bani Isra’il (evreii antici). Uneori mă întreb dacă Al-Coranul este revelat “mai mult” pentru evrei decât pentru musulmani. Uită-te la Surah (e) Al-Baqara, Al Imran `, al-Nisa”, Al-Ma’idah, şi al A raf”(pentru a numi doar câteva). Şi acestea sunt cele mai lungi capitole din Coran! Sigur, trebuie să existe un motiv pentru care Allah vrea ca noi să citim despre ele, nu?

Eu: Ei bine, eu fac donaţii pentru cauza palestiniană (uneori …) şi urăsc ceea ce fac evreii cu palestinienii şi chiar critic verbal ceea ce se întâmplă în Palestina (bine, doar în cercurile de prieteni, nu, direct la ei). Mai mult de atât , eu îmi trăiesc viaţa mea, ignorând practic problema israeliano-palestiniană, ignorând toate toate tacticile folosite de evrei pentru a influenţa mintea şi comportamentele musulmanilor (tineri şi bătrâni), astfel că suntem departe de hidayah.
Reflecţie psihologică: Această parte mă întristează cu adevărat. Imaginaţi-vă, toate acestea în timp ce, viaţa mea a fost influenţată (controlată) de către ideile seculare care au pătruns în mintea mea, fără ca eu să realizez (observaţi că cei mai mulţi dintre marii teoreticieni atei din ştiinţele sociale – sunt evrei. Coincidenţă sau conspiraţie? ?). Am făcut tot ce pot pentru a contribui, dar cumva ura mea faţă de evrei este mai rasială-şi emoţională mai degrabă decât pe bază de “Iman”. De exemplu, am studiat cu adevărat religia lor (inclusiv psihologia iudaismului)? Am studiat cu adevărat tacticile lor de atacare a musulmanilor fizic, psihic, şi spiritual (prin intermediul literaturii, mass-media, şi alte servicii / produse) modul în care Profetul SAW şi Companion RA au făcut-o? Am ajutat cu adevărat la construirea apărării fizice, psihologice şi spirituale printre musulmani, astfel încât aceştia să nu fie învinşi (sau influenţaţi) de evrei? Şi, mai important, am efectua da `wah tarbiyyah, traininguri educaţionale, care să pregătească contraatacul musulmanilor impotriva ideilor evreiesti din literatură, mass-media, etc .

[Notă: evreii de aici înseamnă evreii sionişti).
Patru comparaţii au fost făcute, şi eu nu sunt sigur dacă sunt calificat pentru a obţine pachetul total de îndrumări coranice -hidayah, dacă eu nu fac nimic incepand de acum …

sursa: islamulazi.ro/forum